Īn obiectiv:
ţestoasa de apă
europeană

Emys orbicularis
(Linnaeus, 1758)

Introducere

 Ţestoasa de apă europeană, Emys orbicularis (Linnaeus, 1758) este singura ţestoasă semiacvatică nativă din România. Specia a fost considerată o specie comună, o prezenţă chiar obişnuită a habitatelor umede până în prima parte a secolului 20. Însă mai târziu distrugerea şi fragmentarea “strategică” şi mecanizată a habitatelor umede, produse sub stindardul dezvoltării din anii ’50-’90 au dus la răstrângerea distribuţiei speciei. Diminuarea şi fragmentarea habitatelor a condus la pierderea parţială sau totală a locurior de hrănire şi de însorire, a locurilor de depunere a pontei, a zonelor propice hibernării, au crescut rata accidentelor rutiere şi/sau al interacţiuniilor cu omul. Fragmentarea habitatelor a crescut vulnerabilitatea ţestoaselor de apă faţă de prădători şi a factorilor de stres, care reduc drastic rata de supravieţuire a diferitelor grupuri de vârstă, dar mai ales a ouălor depuse şi a juvenililor. 

Acest proiect este finanţat de către Ambasada Olandei în România, prin programul MATRA/KNIP 2009-2010. 

 
În lipsa unei inventarieri la nivel naţional a speciei - atât din trecut cât şi în prezent - nu avem date concrete asupra ratei de declin al ţestoasei de ape în România, însă suntem conştienţi că fenomenul continuă şi azi. Pe baza informaţiilor ultimelor cercetări faunistice din ţară reiese că situaţia ţestoasei de apă din ţară se aseamănă cu situaţia ţestoasei de apă în Europa. În regiunile dezvoltate, industriale, local este extinctă; unde apare este rară şi a ajuns în pragul extincţiei. Aici este izolată şi captiva unor habitate mai ales antropomorfice sau seminaturale. În zonele puţin dezvoltate cu habitate aproape naturale, specia prosperă, dar doar în tipurile de habitate preferate, în celelalte lipsind sau fiind rară.

Intrarea recentă a României în Uniunea Europeană, pe lângă beneficiile rezultate, aduce cu ea şi pericolul de a agrava situaţia incertă a protecţiei habitatelor ţestoaselor de apă puţin afectate de economia şi infrastructura existentă. Preconizata dezvoltare a agriculturii şi a infrastructurii vor creşte presiunea negativă asupra acestor habitate.

Pentru a contracara rezultatele dezvoltării distructive din teritoriul comunităţii europene s-a iniţiat realizarea şi implementarea reţelei Natura 2000. Natura 2000 este o reţea ecologică europeană a zonelor protejate din ţările membre ale Uniunii. Această reţea cuprinde un eşantion reprezentativ de habitate naturale şi de specii sălbatice de interes comunitar cu scopul de a le menţine într-un statut favorabil de conservare. Ţestoasa de apă europeană, Emys orbicularis, este una din speciile de interes comunitar care apare listată în Directiva europeană 92/43/CEE. Această directivă conţine legislaţia ce reglementează conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice, cunoscută şi sub numele de “Directiva Habitate”. Directiva Habitate este ratificată şi de România prin Ordonanţa de urgenţă nr. 57 din 2007.

Ţestoasa de apă apare în Anexa II a directivei europene şi este considerată una dintre speciile a căror conservare necesită desemnarea a noi zone de protecţie. Astfel desemnarea Ariilor Speciale de Conservare, constituite conform Directivei Habitate, va fi realizată şi cu scopul de a conserva un număr de populaţii reprezentative a ţestoaselor de apă. Prin protejarea a unei suprafeţe reprezentative a tipurilor de habitate ocupate de ţestoasele de apă se va putea menţine o stare de conservare favorabilă a speciei.

Deseori în publicaţiile ştiinţifice recente româneşti apare ca o citaţie din lucrările din secolul trecut afirmaţia că “specia este comună unde găseşte condiţii favorabile pentru existenţa ei” şi “este rară unde aceste condiţii nu sunt satisfăcute”. Aceste realităţi, până la urmă banale, nu trebuiesc luate ca atare. Majoritatea habitatelor ocupate în prezent sunt doar rămăşiţe a vechilor habitate umede, a zonelor mlăştinoase, care străjmuiau cândva pe sute de kilometrii bogata reţea de apă a ţării. Ţestoasele de apă regăsite în lacurile de agrement din vecinătatea oraşelor, în bazinele piscicole (re)condiţionate pentru creşterea intensivă a peştiilor sau întreţinute pentru un pescuit sportiv intensiv, în spatele barajelor şi amenajărilor hidrotehnice şi hidroenergetice, în canalele de irigare sau de drenare ce străbat terenurile agricole, în bazinele rămase după exploatările de piatră şi pietriş din luncile râurilor, etc., ne amintesc că aceste locuri au fost cândva habitate umede naturale propriu-zise sau erau în vecinătatea unor habitate umede azi distruse, fragmentate sau transformate. Sunt locaţii unde ţestoasele au mai găsit un fragment de habitat propice sau unde mai au un refugiu, care deseori nu oferă condiţiile preferate, dar este ultimul loc care aduce cât de cât cu un habitat pentru ţestoase. În astfel de locuri putem observa mai multe ţestoase, deci par comune, dar oare sunt ele comune fiindcă au condiţii favorabile sau sunt aici doar fiindcă nu au altundeva unde să trăiască?

În România statutul de protecţie din legislaţia existentă şi protejarea a unor habitate ale speciei deseori doar “pe hârtie” şi fără măsuri concrete de protecţie, sunt singurele aspecte ce vizează protecţia ţestoasei de apă. Din nefericire este prin multele specii de reptile şi amfibieni care au o protecţie deficitară în România. Siturile de Importanţă Comunitară Natura 2000 declarate în 2007 pentru ţestoasa de apă sunt puţine la număr şi momentan nu acoperă un areal reprezentativ al distribuţiei speciei în România, nu îndeajuns pentru a menţine o stare de conservare favorabilă a ţestoasei de apă. Excepţie este situl Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, areal ce reprezintă habitatul a unor populaţii prospere de ţestoase. Însă trebuie precizat că aceste populaţii datorită preferinţelor biologice ale ţestoaselor de apă apar localizate chiar şi în Deltă.

Pentru a creşte arealul Ariilor Speciale de Conservare noi Situri de Importanţă Comunitară vor fi propuse până la sfârşitul anului 2010. Este obligaţia noastră a tuturor, nu numai a guvernului, să propunem spre protecţie cât mai multe areale unde specia trăieşte! Aceste termene limită deseori se schimbă depinzând de demersurile pornite de Uniunea Europeană sau de Guvernul Româniai, astfel depinde de perseverenţa noastră pentru a acţiona în timpul potrivit.

natura2000proposals.ro

Impactul uman asupra ţestoasei de apă şi a habitatelor ei poate fi diminuată la un nivel acceptabil prin planificarea şi luare unor măsuri, ştiinţific bazate, de prevenire dar şi de reabilitare a situaţiilor existente. Ţestoasa de apă fiind o specie semiacvatică foloseşte o varietate de habitate de la cele acvatice până la cele terestre. Astfel statutul ei favorabil este legat de starea favorabilă a mai multor tipuri de habitate, aspect ce o face o specie sensibilă. Pierderea doar a unui tip de habitat poate duce la dispariţia iminentă a speciei. Orice tip de proiecte de investiţii, de mică sau mare anvergură, care cauzează schimbarea, fragmentare şi distrugerea habitatelor ţestoasei de apă şi care periclitează direct viaţa exemplarelor trebuie reglementată indiferent că se desfăşoară în ariile naturale protejate, sau în afara lor, fiindcă specia în sine este o specie protejată (Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, Anexa 4A).

[acest text este extras din lucrarea "În obiectiv: ţestoasa de apă europeană, Emys orbicularis" (Sos, 2011)]

Trachemys Adoption - Romanian Coalition

Promote Your Page Too